MĂRTURIILE PĂRINŢILOR
Când se apropie perioada grădiniţei, fiecare părinte simte emoţii puternice si caută acel loc special, unde cel mic trebuie să crească, să se dezvolte, să se acomodeze cu noul lui mediu. îmi doream atât de mult să fie o grădiniţă cu un personal care să-i ofere copilului meu un mediu adecvat, ca a doua familie. Acum zâmbesc mulţumită că dorinţa mea s-a îndeplinit, atât doamnele educatoare, doamna director cât şi personalul din această grădiniţă se dedică total copiilor învăţându-i lucruri ce le vor servi în viitor.
Copiii au parte atât de activităţi educative, cât şi de condiţii bune în care să îşi desfăşoare activităţile (săli de grupă moderne, dotate corespunzător cu materiale didactice şi jucării, grupuri sanitare curate, loc de joacă în curte, etc).
Pentru Dalia, fetiţa mea, grădiniţa a devenit locul ei preferat unde merge în fiecare dimineaţă cu paşi grăbiţi (ca nu cumva să întârzie!) şi întotdeauna cu bucurie şi cu un zâmbet care-i luminează întreaga faţă. Aici a învăţat să se joace, să relaţioneze, a învăţat multe lucruri noi fiind îndrumată cu multă atenţie de către doamnele educatoare cu suflet mare care dau dovadă de o răbdare fără margini, o iubire faţă de copii, necondiţionată.
Pentru toate acestea sunt recunoscătoare până la cer şi înapoi că există o astfel de grădiniţă, o a doua casă pentru fiica mea şi chiar un început de “mini-viaţă” pentru ea, pentru că de acum începe cu paşi domoli drumul ei în viaţă, drumul de “om mare” îndrumat de către cele mai minunate persoane!
Lucreţia Sîngeorzan – G.P.P. Grupa mijlocie A
Nu …nici nu mă gândeam vreo clipă că n-o să fie perfect! Am ştiut din prima clipă că îmi voi lăsa copilul pe mâini bune. ştiu că nu întotdeauna v-a fost uşor, ştiu că nu v-au ascultat de fiecare data, dar sunt aşa mulţumitoare pentru faptul că voi aţi ales că trebuie să ne arătaţi că avem nevoie de educatoare cu vocaţie, care să iubească copiii, care să-i facă să descopere lumea, să-i iubească pe cei din jur şi să fie pregătiţi pentru VIAŢĂ.
Vă mulţumesc că aţi văzut în copiii noştri nişte comori …valoroase, ascunse, care trebuie “descoperite”, şi dumneavoastră aţi reuşit asta, în fiecare zi, până la cele mai înalte standarde – prin răbdare, profesionalism şi dedicare.
Şi nu …nu m-am gândit vreodată că n-o să fie PERFECT! Vă mulţumim din suflet!
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Maria Alexi – G.P.P. Grupa mare A
Grădiniţa, o instituţie simbol a oraşului Sîngeorz-Băi, reprezintă o piatră de temelie în formarea caracterului, dar şi a educaţiei tinerei generaţii. Locul în care copilăria şi responsabilitatea se duelează, activităţi desfăşurate de persoane competente şi specializate. Este locaţia unde micuţii noştri se bucură de condiţii favorabile dezvoltării cognitive şi emoţionale.
Andreia Berar – G.P.P. Grupa mică
Grădiniţa e o a doua casă, o casă foarte caldă şi primitoare; doamnele educatoare sunt “o a doua mamă” care tot timpul se apleacă şi se ocupă de nevoile, educarea şi formarea micilor sufleţele.
Anamaria Costea – G.P.P. Grupa mică
3 ANIŞORI. Au trecut aproape trei anişori şi nici nu ştiu cum au zburat, de când fetiţele mele au intrat pentru prima oară în colectivitatea din oraşul în care locuim. Deşi începutul a fost unul la care nu mă aşteptam, cu supărări, cu plânsete şi multe altele din cauza despărţirii de vechiul cămin.
Aşa de viu este şi acum în memoria mea, încât pot să descriu privirea fiicei mele, celei mari, când mi-a spus că iubeşte locul în care am dus-o, activităţile pe care le face, cât şi pe doamnele educatoare. în ce priveşte efortul depus de aceste doamne, am toată recunoştinţa şi asta nu vorbesc în necunoştinţă de cauză, având şi eu doar un mic număr de copii, în comparaţie cu domniile sale, în care trebuie să investească atât sufleteşte cât şi în educaţia acestora.
Este o sarcină pe care o îndeplinesc cu plăcere, cu multă trudă şi uneori cu mici neajunsuri, făcând ca aceşti copilaşi, ai nostri, să nu simtă lucurile acestea. Pe viitor, ştiu că de locul acesta nu ne vom putea lipsi niciodată, aş vrea să punem toţi umărul şi să nu lăsăm importantele valori şi principii umane să se deterioreze, ci să le întipărim în inima copilului încă de mic.
Aş vrea să mulţumesc tuturor, care lucrează în grădiniţa noastră, atât doamnei director, doamnelor educatoare cât şi personalului nedidactic pentru tot efortul depus.
Semida Larionesi – G.P.P. Grupa mare B
Grădiniţa noastră este o familie unde copiii noştri, în funcţie de vârstă, dar mai ales în funcţie de personalitate, învaţă lucruri de folos sub îndrumarea atentă a “părinţilor grădiniţei”, care îi iubesc şi îi educă cu căldură şi multă răbdare.
Ancuţa Jojă, GPN 3
Pentru copiii nostri, timpul petrecut şi activităţile la care iau parte zi de zi la grădiniţă este întotdeauna o încântare. Pe toată durata programului, copiii se joacă învăţând sub îndrumarea atentă şi plină de tact a doamnelor educatoare. Cu fiecare zi petrecută în acest loc, ei acumulează cunoştinţe noi care îi ajută să se dezvolte.
Prin tot ceea ce fac educatoarele clădesc cu multă răbdare o bază solidă pentru viitorii şcolari. Aici copiii sunt veseli şi fericiţi, cresc în siguranţă şi au parte de toată atenţia şi îngrijirea de care au nevoie. Vă mulţumim şi vă apreciem mult!
Ana Dobocă – Preşedinte Comitet de părinţi GPN nr. 4
Vă mulţumesc pentru atenţia şi interesul acordat fetiţei mele, Alexandra! Pentru ea grădiniţa s-a transformat în locul de joacă preferat. Timpul petrecut alături de dumneavoastră şi de ceilalţi copilaşi din grupa mijlocie este o încântare şi o bucurie.
Cu aceeaşi plăcere venea la grădiniţă şi Ancuţa, sora Alexandrei, care acum este şcolăriţă. De câte ori îi permite orarul merge în vizită la doamna educatoare, în locul care îi trezeşte atâtea amintiri frumoase.
Cu multă apreciere, Ioana Pop – GPN nr. 4
Sunt copleşită, în primul rând, de dragostea pe care doamnele educatoare o manifestă faţă de copilaşi şi în al doilea rând, de entuziasmul şi creativitatea observate în cadrul activităţilor propuse de dânsele.
Le mulţumim pentru efortul lor de zi cu zi şi le urăm şi mai multă putere de muncă.
Sanda Hoza – grupa mică, GPN Valea Borcutului
Sunt de-a dreptul bucuroasă că am cunoscut nişte persoane atât de devotate şi profesioniste ca şi doamnele educatoare de la gradiniţa noastră! Sunt convinsă că alături de dânsele, copiii nostri vor învaţa lucruri minunate, mereu noi, care să le dezvote imaginaţia şi gândirea.
Carmen Ruşti – grupa mare, GPN Valea Borcutului
Gradiniţa Cormaia este grădiniţa la care fiul meu merge cu plăcere, acomodându-se foarte repede cu mediul şi cu educatoarele. El a fost primit cu căldura şi atenţia de care fiecare copil are nevoie.
Activităţile desfăşurate sunt interesante, creative şi benefice pentru dezvoltarea copiilor.
Maria Jarda, Grădiniţa Cormaia
Gradiniţaa cu Program Normal Nr. 1 este locul în care, eu ca parinte, îmi aduc copilul cu cea mai mare încredere. Este locul în care îmi simt copilul în siguranţă şi de fiecare dată plec împăcată cu gândul că cineva îi va fi alături, îl va ajuta şi îl va sprijini. Această grădiniţă este un mediu plăcut şi plin de viaţă.
Încă din prima zi, doamnele educatoare ne-au primit cu braţele deschise şi au rămas la fel de atente la nevoile copiilor indiferent că aceştia au crescut.
Pot să mă declar mai mult decât muţumită de întreg programul pe care copilul meu îl are şi să le mulţumesc doamnelor educatoare pentru acceptarea de a fi: “Prima, a doua mamă pentru binecuvântările mele”.
Hoza Augustina, G.P.N. Nr. 1
Fiind mamă a trei copilaşi, regăsesc anii grădiniţei ca nişte amintiri plăcute, grădiniţa fiind un loc mereu cald şi primitor, o a doua casă şi familie. Sunt conştientă şi mulţumită că educatoarele sunt lângă copiii noştri şi, din toate puterile, vor să le facă copilăria mai frumoasă, să nu le lipsească florile dragostei şi raza senină a cunoaşterii.
Cred cu tărie că educatoarele sunt prietenele copiilor deoarece, pentru fiecare copil în parte, educatoarele devin mame în acest univers pe vare îl denumim “grădiniţă”. Atunci când copilul se desprinde de mâna mamei apucă mâna educatoarei, se simte singur şi speriat, îi este teamă că mama a plecat şi se întreabă “De ce nu vine mama”.
Treptat, lacrimile se transformă în zâmbete timide, iar la sfârşitul unei zile, copilul a mai făcut un pas şi educatoarea pleacă acasă mulţumită şi liniştită.
Ioana S., GPN Nr. 1